Am invatat de la Teodora

Un mare adevăr rostit de foarte mulţi dintre noi spune că “omul cât trăieşte învaţă”.

De mici mergem la şcoală pentru a învăţa, pentru a ne educa şi a cultiva intelectul nostru. Alegem domeniile preferate şi încercăm să ne specializam cum ştim mai bine pentru a practica ulterior ceea ce am învăţat. De multe ori  însă, domeniul ales nu reprezintă neapărat dorinţa noastră dar societatea în care trăim ne poate influenţa deciziile. Sunt convins că mulţi dintre noi şi-au dorit să practice ceea ce au învăţat în domeniul lor de specializare însă azi, la locul de muncă pe care şi l-au găsit poate cu greu, fac cu totul şi cu totul altceva decât ceea ce şi-au dorit.

Dacă aşa stau lucrurile în viaţa profesională, nu tot la fel stau lucrurile în plan spiritual. Când Domnul ne învaţă un adevăr cu privire la viaţa spirituală şi implicit la trăirea cu El, lucrul învăţat poate fi (şi chiar trebuie) practicat în orice circumstanţă ne-am afla.

Marele bagaj educaţional fie spiritual, fie social, îl avem de la părinţi. Ei sunt primii învăţatori ai noştri. De cele mai multe ori copii fac ceea ce îi văd pe părinţii lor făcând. Părinţii pot lăsa moştenire copiilor lor nu numai averi, case şi alte lucruri materiale ci şi un stil de viaţă. Ap Petru spune “să vă desprindeţi din felul deşert de vieţuire pe care l-aţi moştenit de la părinţii voştrii” prin aceasta arătând că un copil poate moşteni de la părinţii lui obiceiuri şi practici (bune sau rele) care să denote stilul lui de viaţă ulterior.

Dacă de regulă părinţii sunt cei care îşi învaţă copii, în cazul meu, cel puţin în momentul de faţă, aş putea spune că nu eu sunt cel care a învăţat-o ceva pe Teo ci…ea pe mine. Deşi încă nu vorbeşte decât pe limba ei, Domnul m-a învăţat prin ea multe principii de viaţă.

• Am învăţat ce înseamnă să trăieşti prin credinţă şi nu prin vedere, într-o dependenţă totală de Dumnezeu. Pare foarte greu, aproape imposibil la început, pentru că din firea noastră suntem obişnuiţi să simţim, să vedem, să atingem, însă odată ce te abandonezi total în mâna Lui ştiind că El este totul şi controlează totul iar tu nu poţi face nimic fără El, atunci începi să trăieşti prin credinţă.
• Am învăţat că durerea şi suferinţa nu te coboară ci din contra…te înalţă. Când eşti în durere şi suferinţă, societatea nu mai pune mare preţ pe tine ba uneori chiar eşti marginalizat. Societatea promoveaza oameni de succes, sănătoşi, cu realizări mari. Exemplul suprem al durerii şi al suferinţei este Domnul Isus. Şi El, ne dovedeşte faptul că suferinţa şi durerea nu coboară pe om, ci îl înalţă şi îl face mai asemănător cu chipul Celui ce l-a creat.
• Am învăţat că trebuie să fi întotdeauna calm, blând şi mai ales să am răbdare. Deşi de multe ori Teo s-a aflat în situaţii critice, nu am văzut-o niciodată agitată, nervoasă sau pierzându-şi firea. Mi-am dat seama cât de deficitar sunt la acest capitol când ea plângea noaptea iar eu eram obosit. Deveneam nervos şi îmi pierdeam răbdarea măcar că ştiam condiţia ei de viaţă. De câte ori ne trezea ea din somn asta era reacţia mea. Însă de câte ori o trezeam noi din somn (pentru a-i da de mâncare sau a merge cu ea la spital) ea întotdeauna…ne zâmbea. Ne vedea şi pentru ea, chiar şi trezită din somn, era un motiv de bucurie.

Acum ea este internată în spital în vederea unei intervenţii nu tocmai uşoare: operaţie la inimă cu riscuri foarte mari. La numai un an şi 10 luni, Teodora ştie ce înseamnă durerea, suferinţa, răbdarea şi mai ales bucuria în necaz. Merg la spital şi, în ciuda faptului că este monitorizată non-stop (lucru care creează un disconfort teribil, să stai mai mult înfăşurat în cabluri), în ciuda faptului ca o aşteaptă o operaţie grea, când mă vede ...râde şi nu mai poate de bucurie.

Tac...şi învăţ.

Dincolo de Teo, este Domnul care vrea să mă înveţe aceste lectii ale abandonului total în mâna Lui, a încrederii că El deţine cotrolul şi mai ales a răbdării circumstanţelor potrivnice  cu calm, fără tulburare, ci cu credinţă.

Nu ştiu cui îi vor folosi cuvintele scrise de mine aici, însa ele reprezintă puţin din ceea ce Domnul m-a învăţat prin Teo. Sper să pot ajunge ca şi eu la rândul meu, să învăţ pe copil Calea pe care trebuie s-o urmeze, mergând eu însumi pe această Cale. Doamne ajută-mă !

• Următor >